Management al calității

Criteriile care ne permit să evaluăm calitatea programelor sau a instituţiilor de învăţământ superior sunt diverse, corespunzătoare dimensiunilor multiple ale activităţii universitare: legală, profesională, economică, managerială, relaţia cu aşteptările studenţilor, relaţia cu aşteptările angajatorilor, relaţia cu piaţa muncii, organizaţională, deschiderea spre viitor. Aceste criterii sunt următoarele:

1. consacrarea legală a autonomiei universitare şi asumarea autonomiei ca instrument de sporire a performanţelor şi de creştere a competitivităţii;
2. stabilirea explicită a misiunii universităţilor şi a obiectivelor instituţiilor şi programelor prin charte, strategii şi programe operaţionale;
3. accesibilitatea pentru cetăţeni având abilităţi definite, în mod transparent şi pe baza competiţiei, şi asigurarea de oportunităţi în mod nediscriminatoriu;
4. calitatea curriculei;
5. calitatea corpului academic sub aspectul calificării şi competenţei profesionale, capacităţii interactive, abilităţilor didactice, culturii intelectuale, iniţiativei şi angajamentului;
6. prezenţa unui feed-back continuu în relaţia cu studenţii şi disponibilitatea de a prelua sugestii, propuneri, critici din partea studenţilor;
7. flexibilitatea organizării sub aspectul posibilităţilor de transfer al creditelor, de interdisciplinaritate, de recurs la a doua şansă, de studiu în diferite programe sau universităţi;
8. calitatea infrastructurii sub aspectul spaţiilor de învăţământ şi al mijloacelor de transport şi nivelul echipării bibliotecilor, laboratoarelor, mijloacelor de comunicaţie;
9. resursele alocate, prin bugete, de către finanţatori, capacitatea de a obţine resurse extrabugetare, capacitatea de a motiva corpul academic, capacitatea de investiţie în clădiri şi echipamente;
10. practicarea accountability în privinţa folosirii resurselor umane şi materiale şi recursul la audit sistematic;
11. prezenţa unui feed-back în relaţia cu angajatorii şi disponibilitatea la adecvarea programelor în raport cu piaţa muncii;
12. competitivitatea ştiinţifică în raport cu cercetările ştiinţifice de referinţă din domeniul respectiv şi cu criterii internaţionale de evaluare a producţiei ştiinţifice;
13. nivelul de dezvoltare a mecanismelor de autoevaluare a calităţii şi de asigurare a calităţii;
14. rezultatul pragmatic sub aspectul nivelului tehnologiilor, tehnicii, dezbaterii publice, democraţiei, în măsura în care acestea sunt dependente de învăţământul superior;
15. măsura în care au fost generate capacităţi de inovaţie în tehnică, ştiinţă, cultură, artă şi s-a produs înnoirea acestora.