Observatorul astronomic

Observatorul Astronomic din Cluj a fost construit între anii 1921 şi 1934 pe un amplasament pe care astăzi există ,,Sigma Center” (numele străzii Observatorului se datorează tocmai Observatorului Astronomic, care a funcţionat aici până în anul 1977, când a fost demolat, în locul lui ridicându-se ansamblul industrial ,,Electrosigma”). Iniţiativa întemeierii observatorului a aparţinut profesorului de matematică Gheorghe Bratu, decan şi prodecan al Facultăţii de Ştiinţe, director al Observatorului din Cluj între anii 1919-1920 şi 1928-1941.

Prin eforturile profesorului Gheorghe Bratu şi ale profesorului Gheorghe Demetrescu (director al Observatorului între anii 1921-1928) au fost comandate primele aparate ştiinţifice de specialitate: un telescop reflector Newtonian (cu diametrul oglinzii de 50 cm), o lunetă ecuatorială Prin (cu un obiectiv de 20 cm), precum şi numeroase cărţi de astronomie. Din 1982, Observatorul îşi desfăşoară activitatea într-o nouă clădire, situată în partea de sud a Grădinii Botanice ,,Alexandru Borza”.


Baza materială achiziţionată la nivelul anului 1982 a constat în: refractorul Coude-Zeiss (150/2250) (amplasat în cupola Gautier-Prin de 600 cm), refractorul Zeiss (100/1000), sextantul Zeiss şi un teodolit Zeiss. Aceste instrumente s-au adăugat celor existente deja din perioada interbelică, care au dobândit între timp valoare de patrimoniu (telescopul Newtonian şi luneta Prin, mai sus amintite). De asemenea, în anii '80 Observatorul a mai fost înzestrat cu: refractorul Reinfelder de 130 mm, astrograful ,,Vierlinser” (cu obiectiv cvadrilenticular) de 15 cm, refractorul Frauhoffer de 70 mm, o ,,lunette de passage” (pentru observarea trecerii aştrilor la meridianul ceresc al locului), precum şi un instrument universal (teodolit).

Din anul 2007, printr-un efort financiar mixt (al Guvernului României şi al Universităţii Babeş-Bolyai) zestrea materială a Observatorului a fost îmbogăţită prin achiziţionarea şi instalarea unei cupole noi de 450 cm (PD 15 Technical Inovations), care găzduieşte un refractor catadioptric Schmidt-Cassegrain marca Meade, de 30 cm, şi un refractor solar Coronado de 60 mm, cu filtru în bandă Hα. Tot atunci s-au mai achiziţionat: un spectrograf SBIG, camere CCD de diferite tipuri, un telescop reflector Vixen de 26 cm, montat în paralel cu instrumentul Coude în cupola veche, accesorii pentru telescoape, şi o reţea de 15 calculatoare Dell.

Observatorul beneficiază şi de o bibliotecă de specialitate, care conţine peste 16.000 de titluri şi este deschisă de luni până vineri,  între orele 9-15.

Observatorul Astronomic reprezintă o instituţie de învăţământ şi cercetare în domenii precum astronomia generală, astrofizica, mecanica cerească, sateliţi artificiali. Cursurile de astronomie sunt deschise pentru studenţii Facultăţii de Matematică şi Informatică şi pentru cei de la Facultatea de Fizică. Principalele noţiuni de bază şi alte elemente specifice sunt învăţate la faţa locului, unde studenţii îşi desfăşoară cursurile, seminariile şi laboratoarele. Activitatea desfăşurată în cadrul Observatorului se reflectă în seminariile de cercetare cu tema „Mecanică cerească şi cercetare spaţială” şi „Structura şi evoluţia stelelor”, în articolele şi cărţile publicate, precum şi în atelierele practice, naţionale şi internaţionale, organizate de-a lungul timpului.
Din anul 2008, la Observator se desfăşoară şi activităţi pentru publicul larg. Vizitatorii sunt aşteptaţi în fiecare vineri seara, după lăsarea întunericului, pentru un program de circa 2 ore. Acesta constă dintr-o parte introductivă (simularea configuraţiei bolţii cereşti a momentului, prin proiecţie, cu explicarea obiectelor cereşti ce vor fi observate), şi o parte practică, observaţională, utilizând instrumentele din dotare.

Notă istorică: Primul asteroid care a primit un nume românesc a fost cel cu numărul de catalog 2331. Acesta poartă numele lui Constantin Pârvulescu, profesor de astronomie la Cernăuţi, Timişoara şi Cluj, dar şi director al Observatorului Astronomic al universităţii clujene în perioada 1941- 1945, atunci când Facultatea de Ştiinţe din Cluj se refugiase la Timişoara, din cauza dictatului de la Viena.