Procesul Bologna

Procesul Bologna este numit astfel după Declaraţia de la Bologna, semnată în data de 19 iunie 1999, la un an după Declaraţia de la Sorbona, de către Miniştrii responsabili pentru învăţământul superior din 29 de ţări europene.
Scopul major al Procesului Bologna este crearea unui Spaţiu European al Învăţământului Superior (European Higher Education Area) bazat pe cooperare internaţională şi schimb academic pentru:

Reformele vizează:

Acţiunile vizează şi domeniile de interes social mai larg, cum ar fi legături între învăţământul superior, cercetare şi inovare; egalitatea de şanse şi lifelong learning.

Astăzi, Procesul Bologna reuneşte 46 de ţări participante la Convenţia Culturală Europeană (European Cultural Convention), angajate la îndeplinirea obiectivelor Spaţiului European al Învăţământului Superior. O caracteristică importantă a Procesului Bologna - şi cheia succesului său - este faptul că acesta implică, de asemenea, Comisia Europeană, Consiliul Europei şi UNESCO-CEPES, precum şi reprezentanţi ai instituţiilor de învăţământ superior, studenţi, cadre didactice, angajatori şi agenţiile de asigurare a calităţii.

La un interval de doi ani, miniştrii responsabili pentru învăţământul superior din cele 46 de ţări se reunesc pentru a stabili priorităţile de acţiune. După Bologna (1999), întrunirile au avut loc la Praga (2001), Berlin (2003), Bergen (2005), Londra (2007) şi Leuven / Louvain-La-Neuve, Belgia (aprilie 2009).