Procesul Bologna

Procesul Bologna este numit astfel după Declaraţia de la Bologna, semnată în data de 19 iunie 1999, la un an după Declaraţia de la Sorbona, de către Miniştrii responsabili pentru învăţământul superior din 29 de ţări europene.
Scopul major al Procesului Bologna este crearea unui Spaţiu European al Învăţământului Superior (European Higher Education Area) bazat pe cooperare internaţională şi schimb academic pentru:

• facilitarea mobilităţii profesorilor, cercetătorilor şi studenţilor;
• pregătirea studenţilor pentru carierele viitoare şi pentru viaţa ca cetăţeni activi în societăţile democratice şi sprijinirea dezvoltării personale;
• oferirea unui acces larg la educaţie universitară de înaltă calitate, pe baza principiilor democratice şi a libertăţii academice.

Reformele vizează:

• Recunoaşterea diplomelor: adoptarea unui sistem de diplome comparabile şi bine definite prin adoptarea structurii studiilor pe trei cicluri (licenţă, masterat, doctorat). Ţările participante implementează cadrele naţionale pentru calificări, care trebuie să fie compatibile cu cadrul general al calificărilor pentru Spaţiului European al Învăţământului Superior şi să definească rezultatele învăţării pentru fiecare dintre cele trei cicluri.
• Asigurarea calităţii în conformitate cu Standardele şi liniile directoare pentru Asigurarea Calităţii în Spaţiul European al Învăţământului Superior (Standards and Guidelines for Quality Assurance in the European Higher Education Area -ESG). Unul dintre scopurile Declaraţiei de la Bologna (1999) a fost de a încuraja cooperarea europeană în asigurarea calităţii învăţământului superior pentru a dezvolta criterii şi metodologii comparabile. Miniştrii europeni ai educaţiei au adoptat în 2005, Standardele şi liniile directoare pentru Asigurarea Calităţii în Spaţiul European al Învăţământului Superior (Standards and Guidelines for Quality Assurance in the European Higher Education Area -ESG), elaborat de către Asociaţia Europeană pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Superior (European Association for Quality Assurance in Higher Education -ENQA) în cooperare şi consultare cu agenţiile sale membre şi alţi membri ai Grupului E4 (E4 Group -ENQA, EUA, EURASHE şi ESU);
• recunoaşterea calificărilor şi diplomelor străine eliberate de instituţiile de învăţământ superior, în conformitate cu Convenţia Consiliului Europei/ UNESCO privind recunoaşterea calificărilor din învăţământul superior în regiunea europeană.( Council of Europe/UNESCO Convention on the Recognition of Qualifications concerning Higher Education in the European Region). Scopul este de a face posibilă recunoaşterea calificărilor obţinute în cadrul unui sistem de învăţământ pentru cei care care doresc să studieze într-un alt sistemul de învăţământ (sau ţară), fără a pierde valoarea reală a acestor calificări. Principalul text juridic internaţional care are ca scop recunoaşterea  calificărilor este Convenţia Consiliului Europei/ UNESCO privind recunoaşterea calificărilor din învăţământul superior în regiunea europeană (Convenţia de Recunoaştere de la Lisabona - Lisbon Recognition Convention). Instrumentele care facilitează recunoaşterea calificărilor sunt Sistemul European de Credite Transferabile (European Credit Transfer and Accumulation System –ECTS) şi Suplimentul de Diplomă (Diploma Supplement).

Acţiunile vizează şi domeniile de interes social mai larg, cum ar fi legături între învăţământul superior, cercetare şi inovare; egalitatea de şanse şi lifelong learning.

Astăzi, Procesul Bologna reuneşte 46 de ţări participante la Convenţia Culturală Europeană (European Cultural Convention), angajate la îndeplinirea obiectivelor Spaţiului European al Învăţământului Superior. O caracteristică importantă a Procesului Bologna - şi cheia succesului său - este faptul că acesta implică, de asemenea, Comisia Europeană, Consiliul Europei şi UNESCO-CEPES, precum şi reprezentanţi ai instituţiilor de învăţământ superior, studenţi, cadre didactice, angajatori şi agenţiile de asigurare a calităţii.

La un interval de doi ani, miniştrii responsabili pentru învăţământul superior din cele 46 de ţări se reunesc pentru a stabili priorităţile de acţiune. După Bologna (1999), întrunirile au avut loc la Praga (2001), Berlin (2003), Bergen (2005), Londra (2007) şi Leuven / Louvain-La-Neuve, Belgia (aprilie 2009).