preot profesor universitar doctor Ioan Chirilă

decan si profesor la
Facultatea de Teologie Ortodoxă

Interviu despre masteratul de bioetică cu preot profesor universitar doctor Ioan Chirilă

Teodora CRISTUREAN
Redactor Go Free
redactia@gofree.ro

Sunt oameni care au fost înzestraţi cu darul de a avea grijă de ceilalţi. De a-i învăţa să ajungă pe calea cea bună, de a le aprofunda cunoştinţele şi de a le propune întrebări ale căror răspunsuri să le găsească cu ajutorul minţii şi a sufletului. Nu am găsit încă modul în care ar trebui definită munca unui profesor, decan, preot şi duhovnic de rangul unui om perfectibil: Ioan Chirilă.

Go Free: Sunteti decan si profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca şi totodată aveţi sub conducere şi Centrul de bioetică din oraşul nostru. Ne puteţi povesti despre ideea de a înfiinţa noul masterat din cadrul UBB-ului şi anume: Bioetica - morală, etică şi deontologie?

Ioan Chirilă: E o dezvoltare firească. În urmă cu câţiva ani, în cadrul reuniunilor ştiinţifice de anvergură internaţională a Facultăţii noastre, una a fost dedicată teologiei şi bioeticii. Concluzia acestui simpozion internaţional a fost iniţierea, organizarea în cadrul Universităţii Babeş Bolyai a unui centru de bioetică, lucru care s-a materializat după un an şi jumătate, moment în care am obţinut avizul Senatului Universităţii Babeş Bolyai. Totodată, cu acest aviz am fost nominalizat ca directorul centrului. Nu pentru că aş avea abilităţi în domeniul discursului de bioetică sau în domeniul activităţilor care trebuie desfăşurate în zona bioeticii, ci din perspective executive: a celui care administrează  organizarea şi încearcă să facă fluente acţiunile şi activităţile de dotare, de îmbogăţire a acestui centru. În momentul respectiv, ne-a fost alocat şi sediul care se găseşte în cadrul clădirii pentru centrele de cercetare ştiinţifică, un sediu care este o  bază extraordinară pentru structura  logistică a tuturor activităţilor noastre. Acolo beneficiem, pe lângă o sală de dezbateri zilnice, de o sală de seminarizare, de o sală de conferinţă destul de încăpătoare.
După deschiderea centrului de bioetică, am avut ocazia sa intrăm în contact cu câteva dintre centrele de bioetică din mediul european. Cel mai prolific act de cooperare s-a realizat cu ”Ateneo di Bioetica ”, un centru de bioetică din Milano, de unde au venit în  cadrul centrului nostru o suită de profesori. L-aş aminti de data aceasta doar pe directorul centrului,  pe profesorul Pessina, deoarece între noi  s-a legat o prietenie trainică, prietenie care în timp s-a concretizat  în traducerea uneia dintre lucrările  domniei sale: dedicată subiectului eutanasiei. În suita colaborărilor, cred că ar fi potrivit şi decent din partea noastră să pomenim faptul că prin purtarea  de grijă a unui distins Doctor Honoris Causa al facultăţii noastre, trecut la cele veşnice acum: profesorul Constantine  Skouteris de la Atena, am reuşit să obţinem un grant de la Geneva (un grant concretizat într-o sumă care  ne-a permis să  achiziţionăm unele instrumente necesare multiplicării, unele instrumente necesare realizării unei baze electronice de date şi alte elemente tehnice strict necesare într-un centru care doreşte nu doar să realizeze mese deschise, ci doreşte oarecum să înceapă şi o activitate de promovare a ideilor de bioetică în societatea contemporană, să răspundă  interogaţiei din sfera bioeticii care circulă în ziua de astăzi în societate.)
Încă nu am reuşit să realizăm prima broşură de informare, însă, nu de mult timp, în contextul postului naşterii Mântuitorului am realizat o masă rotundă dedicată chestiunilor de antropologie, pe de o parte antropologie biblică, pe de cealaltă parte noile antropologii, împreună cu colegii de la programul postdoc de la facultatea de Studii Europene (îi amintesc aici pe domnul doctor Şovrea, pe domnul doctor Turcan, dar şi pe colegii care sunt membri activi  în cadrul centrului de bioetică).  Totodată, ţin să precizez că din componenţa colectivului centrului de bioetică nu fac parte doar facultăţile de teologie, ci şi de istorie, de psihologie, de sociologie, de drept. Facultatea de Istorie, îndeosebi datorită departamentului de filosofie. De altfel, avem o susţinută colaborare cu Universitatea  de Medicină  şi Farmacie, vă daţi seama, e strict necesară o colaborare  de acest gen. De fapt, catedra de bioetică, aici, în mediul medical s-a realizat pentru  prima dată şi în spaţiul românesc.

Go Free: Ce aduce nou acest centru de bioetică şi acest masterat?

Ioan Chirilă: Centrul acesta de bioetică vine oarecum să reprezinte dinamica dezvoltării universităţii noastre, dar şi să se realizeze într-un punct de conjuncţie  între ceea ce cunoaştem că există la nivelul structurilor bisericeşti (mă refer aici la Sfântul Sinod şi după aceea la toate structurile până la nivelul de episcopie), între comisiile de bioetică ale bisericii, comisiile de etică medicală din partea marilor spitale şi clinici- şi discursul de bioetică, cel care trebuie să răspundă necesităţilor revendicate sau declinate de contemporanii noştri. Aceştia sunt întotdeauna foarte deschişi unui discurs unidirecţional. Numesc discurs unidirecţional fie pe de o parte modul de comunicare al comisiilor de bioetică ale bisericii, fie pe de cealaltă parte rezultatul sau decizia de etică medicală.
?i atunci, centrul de bioetică poate să fie un punct de conjuncţie între cele două foruri, un punct de întâlnire al discursului, pentru a se răspunde pertinent interogaţiilor legate de sfera aceasta  a existenţei noastre subsumate conceptului de bioetică.
Toate acestea  au făcut ca în timp noi să ne gândim la dezvoltarea unui program masteral.  Acesta nu are încă o formă definitivă, pentru că, precum la orice început, există multe sincope în structurarea unităţii, a tematicii pe care noi o dezvoltăm aici. Am încercat să plecăm în această structură masterală  de la chestiunile fundamentale, de la chestiunile terminologice, dar care să nu rămână strict în zona teoretizării. Cei interesaţi se pot uita pe site-ul facultăţii noastre( http://ot.ubbcluj.ro/)  şi pot să găsească acolo o primă imagine, imaginea diversităţii colectivului de predare.
Din cadrul acestui masterat sunt pe de o parte teologi, într-o proporţie echilibrată, dar pe de cealaltă parte avem reprezentanţi din sfera sociologiei, reprezentanţi din sfera medicală, iar în semestrul al doilea al acestui an universitar vom avea participarea unor colegi din străinătate pe domeniul bioeticii din zona şcolilor de filosofie şi din zona centrelor de bioetică. Din zona de filosofie vor veni colegii din Milano, iar din cadrul centrului de bioetică din Viena unul sau doi specialişti. Trebuie să fie cunoscut faptul că doi dintre colegii noştri au participat la o reuniune dedicată centrelor de bioetică din mediul european, care a avut loc la Varşovia. De asemenea, este bine să precizăm că programul acesta de master vine oarecum ca o completare a ceea ce deja a dezvoltat în mediul românesc ”Asociaţia Română de Bioetică”, care îl are ca preşedinte pe  profesorul universitar doctor Astărăstoaie, preşedintele colegiului medicilor şi profesor activ în cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie de la Iaşi. Acolo s-a dezvoltat un nucleu consistent de cadre didactice  şi de specialişti din lumea medicală pe tematica aceasta de bioetică, tipărind chiar un manual de introducere în bioetică.  Bineînţeles, din perspectiva aceasta puteţi să vedeţi lucrările lui Engelhart traduse în limba română. Totodată,  „Micul manual de bioetică”, o traducere realizată la Craiova, cât şi un mic manual realizat de Preasfinţitul Irineu. Vă recomand şi cele scrise în acest domeniu de colegul nostru, profesorul doctor Mircea Gelu Buta. Literatura  străină este destul de bogată, iar cei ce participă la programul de master au posibilitatea să acceseze cea mai mare parte din literatura care există în format electronic, dar şi în format  tipărit, pentru că marile manuale de introducere în bioetică, de pildă, cele scoase  de şcoala italiană, le-am adus aici, prin bunăvoinţa colegilor din Italia. Noi încercăm în acest masterat  să creăm un prim grup de oameni dedicaţi discursului de bioetică, dar dedicaţi îndeosebi activităţii acesteia de creare a unei baze de informare  şi de intervenţie în comunitate în sensul bioetic.
În ceea ce priveşte  conceptul în sine, încă mai sunt destul de multe interogaţii. Din două concepte greceşti care au fuzionat, l-am traduce îndată: etica vieţii. ?i atunci, noi, teologii privim această etică a vieţii ca fiind o reflectare a modului în care se raporta un ipostat la alt ipostat prin legitatea firii sale proprii, atunci  când Dumnezeu a privit asupra creaţiei şi a văzut că toate sunt bune foarte. Deci, bioetica este, în  structura intimă a creaţiei ecuaţia prin care comunică în forma unităţii toate structurile constitutive ale acestei creaţii.  De multe ori acest gen de înţelegere este oarecum dat la o parte şi  se merge de multe ori pe cuantificări de factură contabilă în zona ecuaţiei retribuţiei sau a dreptului  care se cuvine unei structuri naturale. Atunci se pierde ceva din dimensiunea, să zicem, potenţial transcendentă a fiecărei structuri a creaţiei.
Din  perspectiva aceasta venim şi noi cu discursul teologic şi încercăm să ”amendăm” unele poziţii, unele concepte de bioetică seculară , prin ceea ce frecvent se numeşte discursul de bioetică creştină. Cele două însă nu trebuie separate,  ci trebuie văzute în organicitatea lor firească, pentru că discursul de  bioetică creştină nu face decât să  repoziţioneze afirmaţiile bioeticii seculare într-un plan sau într-o perspectivă a transcenderii. Aceasta este preocuparea de bază a acestui program de masterat în faza incipientă în care se află, dar programul de masterat are o configuraţie de 2 ani, poate chiar anul viitor tematica va fi modulată în funcţie de cea de cercetare din mediul european în conjuncţie cu tematica de cercetare din mediul american. Aş vrea să cred că programul acesta de master este consecinţa dezvoltării fireşti a centrului de bioetică şi nu doreşte să facă altceva decât să realizeze pentru comunitatea de astăzi un grup de specialişti, de iniţiaţi în discursul şi în comunicarea învăţăturilor sau elementelor constitutive ale discursului de bioetică.

Go Free: Bioetica reprezintă un subiect actual şi în ţările din Europa. În ce stadiu consideraţi că este momentan acest concept în România şi cu precădere în Cluj-Napoca?

Ioan Chirilă: Cred că ar fi prea puţin să spunem că este într-un stadiu de început, pentru că trebuie  să vă întoarceţi undeva în 1992, 1993, când deja conceptul a început să fie prezent în mediul românesc, îndeosebi prin comisiile de etică din cadrul mediului medical. După aceea, a venit iniţiativa bisericii cu comisiile de bioetică, iniţiativa plecând chiar de aici, de la Cluj-Napoca, de la Înalpreasfinţitul Arhiepiscop Bartolomeu, trecut la cele veşnice acum,  dar în aceeaşi  măsură trebuie să observăm că din zona facultăţilor de medicină, a universităţilor de medicină şi farmacie a pornit un suflu puternic în această direcţie a bioeticii, în aşa fel încât a apărut destul de repede  asociaţia ”Bioetică Românească”, având sediul la Iaşi. Precum am spus, are un colectiv foarte viu, foarte dinamic, foarte implicat în activităţi de creare a bazei informaţionale şi atitudinale cu  privire la cele susţinute de bioetică, dar şi în interacţia cu societăţile internaţionale de profil. În ce stadiu se  găseşte preocuparea de bioetică în Cluj-Napoca? Este într-un stadiu similar celui din ”Universitatea Moldavă”,  este un stadiu care, iată, şi-a creat infrastructura, începe să-şi creeze  comunităţile sau comunitatea de specialişti, însă este, după părerea mea, un stadiu bun - pentru că a început comunicarea.
Forma prin care se creează o structură unitară: atât unitară în domeniul înţelegerii, cât şi unitară în domeniul conjugării unei poziţii pe tematică bioetică, este tocmai această participare în acelaşi  mediu văzut al atâtor facultăţi. Fiecare facultate are un reprezentant  stabil în cadrul comitetului  sau a centrului de bioetică de aici, de la Cluj-Napoca şi sunt oameni de marcă din cadrul tuturor acestor facultăţi.
Nu putem să zicem că este un stadiu foarte dezvoltat, nici nu am intenţia aceasta – când spun despre aceşti ani  în care eu am fost responsabil de activităţile centrului de bioetică, spun că încă nu am făcut cât se cuvenea. Deci mai avem încă de făcut nişte paşi, dar trebuie să ţinem cont de faptul că mulţi dintre colegii noştri fac parte din alte proiecte. ?i  atunci, nu poţi să îi mai împovărezi cu aşa ceva  şi rămâi într-un echilibru,  într-o zonă a cumpătării în ceea ce priveşte activitatea din sfera discursului de bioetică. Dar, dacă mergeţi  la centrul de bioetică, puteţi vedea suita de conferinţe, căci există panoplia afişelor acestor conferinţe şi puteţi să găsiţi chiar câte un mic rezumat.
Pe urmă, nu este de trecut totuşi cu vederea faptul că o dată cu iniţierea  centrului, primul element de activitate a acestuia este  revista de bioetică. Revista de bioetică este cea care îmbină materiale de specialitate atât din ţară, cât şi din străinătate. Noi am reuşit să creăm aici un mic nucleu, care se ocupă de traducerea  unor texte foarte importante din mediul internaţional, dar, de asemenea, care  adună şi poziţiile autohtone din domeniul  bioeticii. ?i atunci, această revistă, după părerea mea, este o revistă care are un bun impct în mediul social românesc, dar nu numai, pentru că s-a creat ca un punct prin care noi realizăm contactul cu celelalte centre de profil din Uniunea Europeană.
Deci, activitatea aş caracteriza-o ca una de factură medie: nu aş folosi termeni ca ”foarte bună”, ”excepţională”. De fapt, atunci când s-a pus problema  depunerii dosarelor pentru centrele de excelenţă, nici nu am cutezat să fac acest dosar,  chiar dacă am fost întrebat de  pro-rectorul de resort de ce nu întemeiez un dosar. I-am răspuns că acest centru este prea tânăr, încă mai trebuie să crească, mai trebuie să-şi dezvolte ramurile care pot să cuprindă şi pot să  răspundă la ceva din societatea de astăzi.

Go Free: Cum a fost primit de către studenţi acest masterat?

Ioan Chirilă: Vă spuneam că încă mai pot fi realizate atât  unele elemente de proiectare, cât şi unele elemente  de conţinut curiccular în cadrul proiectului acesta de masterat. De ce? Pentru că am ezitat la un moment dat a da drumul dosarului,  căci nu mă consider şi nu ne considerăm a fi specialişti porte-parole efectiv al discursului de bioetică.  ?i ziceam că ne-ar mai trebui  încă nouă timp de pregătire. De aceea, această ezitare a făcut  ca promovarea propriu-zisă a programului să se realizeze destul de târziu şi cu toate acestea, avem o grupă  destul de consistentă, ceea ce arată că din zona programelor sau  specializărilor din Facultăţile de Teologie, mulţi au aşteptat să se realizeze acest program masterat. Am susţinut în semestrul I un curs acolo, ”Fundamentele biblice ale discursului de bioetică” şi spre surprinderea mea,  o surprindere plăcută, am văzut că acel grup de 10-12 persoane masteranzi,  deşi mulţi dintre ei lucrează, vin constant, sunt  prezenţi la cursuri, deşi eu le-am făcut un extras destul de amplu, poate prea amplu – un extras de texte din principalele surse bibliografice care însumează peste 300 pagini.
Dar m-am  gândit să le pun înainte acele părţi din lucrări care sunt imperios necesare pentru  lectura lor şi pentru formarea lor în  înţelegerea discursului de bioetică. Nu de puţine ori  am început conferinţele în sala mică şi a trebuit să ne mutăm în sala mare, care are o capacitate  în jur de 100 de locuri. ?i asta arată că dacă în economia activităţilor eşti orientat să pui activităţile în zonă de tip permisiv pentru auditoriu, mulţi sunt interesaţi de această  tematică. Interesul este viu, pentru că sunt probleme majore şi  mă întorc la conceptul ”bioetica de frontieră”. Nu numai aceasta tratează bioetica, putem să vorbim despre bioetica de frontieră de început şi de frontiera de sfârşit. Adică, de la temele  din jurul conceptului de naştere până la temele din jurul conceptului de moarte. Însă şi zona medială, zona dinlăuntrul acestor frontiere,  constituie subiectul şi tema de cercetare ale discursului de bioetică.
Asta pentru că în discursul de bioetică  trebuie încadrat şi conceptul de ecologie, căci militează pentru această etică efectivă a creaţiei, ca un mediu de interrelaţionale între structurile de azi şi de aceea interesul este destul de susţinut în momentul de faţă.

Go Free: Organizaţi şi conferinţe pe teme de bioetică. Care sunt problemele aduse în discuţie cel mai des?

Ioan Chirilă: Temele au avut o amplitudine destul de mare, de exemplu, de la conceptul  realizat de John Breck şi ajuns la noi prin traducerea realizată de Preasfinţitul Irineu, de la viaţa- dar sacru  până la chestiuni legate de legile fizice ale universului şi modul lor de interacţionare cu înţelegere teologică.  Sunt, iată, de o amplitudine destul de mare. Dar, îndeobşte, noi am  încercat să ne axăm pe o înţelegere obiectivă a conceptului de om, să nu vedem, de pildă, cum vede societatea contemporană omul – ca pe o realitate ipostatică izolată, foarte autonomizată sau ca şi transpersonalismul, o sumă de organe. Trebuie să  vedem persoana, să vedem în sine  valoarea trupului, să vedem în sine valoarea spirituală a făpturii umane, după aceea ca o poziţie responsabilă în sânul creaţiei şi importanţa fiecărei structuri a creaţiei, pentru realizarea unităţii acesteia. Abia apoi să răspundem, pe cât ne este nouă cu putinţă, fie la problematica  eutanasiei, fie la excesele  din zona fizionomică, fie la ingineria genetică şi la  chestiunea aceasta, foarte dezbătută a transplantului de organe. Nu ne-am substiuit  şi nici nu avem de gând să ne substituim deciziei specializate  a lumii medicale. Când este cazul, avem reprezentantul lumii medicale care vine şi articulează, pentru că noi nu ne putem pronunţa în acest domeniu. Dar încercăm ca prin  întâlnirea celor două tipuri de discurs, pe de o parte discursul ştiinţific, pe de cealaltă parte cel  teologic, să realizăm în bazele, fundamentele  înţelegerii faptul că cele două sunt discursuri complementare şi că ele în ele însele au o concomitenţă, dar şi o succesiune firească,  ce trebuie înţeleasă oarecum în perspectiva revelaţiei, acolo unde există  accepţiunea acestui concept.

Go Free: Ne puteţi ura şi un gând bun pentru anul 2011?

Ioan Chirilă: Da, le-aş dori tuturor să îşi găsească bioetica proprie, cu alte cuvinte, să îşi găsească fiecare deschiderea spre mediul repoziţionării morale, această posibilitate de îmbogăţire duhovnicească şi de creştere în trăire morală şi atunci, cred că s-ar putea schimba ceva din noi. Dar să ştiţi, schimbarea începe cu fiecare în parte  şi apoi trebuie să o percepem în mediul în care existăm.
De aceea, le urez tuturor un an bun, un an plin de preocupări şi duhovniceşti, nu numai de preocupări materiale, pentru că de câte ori ne întâlnim cu acest concept de etică în componenţa altor concepte complexe, ne întâlnim cu o invitaţie spre trăirea spirituală .