Ernesto Pinto Bazurco Rittler, Ernesto Pinto Bazurco Barandiaran, Jose Felix Pinto Bazurco Barandiaran, Relaciones internacionales modernas. Teoria - Practica - Visiones, Editura Presa Universitară Clujeană 2011

Relaciones internacionales modernas. Teoria - Practica - Visiones

Andrei Marga
Prolog volum Relaciones internacionales modernas.
Teoria. Practia. Visiones
Ernesto Pinto Bazurco Rittler

Cunoaşterea modernă se caracterizează prin scindare: cel care are competenţa rezolvării de probleme într-un domeniu nu mai este neapărat cel care s-a exercitat îndelung în acel domeniu şi nu mai dispune neapărat de viziune integrativă. Cu excepţiile de rigoare, care sunt tot mai puţine, găsim rareori un specialist care are experienţa practică suficientă şi, încă şi mai rar, specialistul cu viziune.

De pildă, proliferează terapeuÅ£ii în psihologie fără să aibă cultura a ceea ce înseamnă omul, avem ingineri care construiesc autostrăzi fără să ia în seamă pericolele ascunse în relief, avem fizicieni ÅŸi chimiÅŸti care măsoară combinaÅ£ii ÅŸi procese, dar nu înÅ£eleg teoriile naturii, avem agronomi care du reÅ£ete pentru a produce fructe sau legume, dar nu pot gospodări cu succes o întreprindere agricolă, avem intelectuali care scriu eseuri de morală, dar nu cunosc societatea ÅŸi-ÅŸi declină competenÅ£a cu scuza formală „eu nu fac politică”. Desigur că nu faptul că cineva nu este mai mult decât un specialist limitat trebuie să deranjeze. ÃŽn definitiv, deja a fi specialist este ceva demn de salutat ÅŸi de preÅ£uit fără rezerve. Ceea ce nu poate, însă, să nu deranjeze, într-o accepÅ£iune neînjumătăţită a culturii, este împrejurarea că specialistul nu-ÅŸi pune întrebarea dacă nu cumva optica sa este fatalmente limitată, chiar dacă este specializată. Epoca noastră, trebuie spus, a agravat diferenÅ£a dintre specialist ÅŸi omul cultivat, până la divergenţă.

Cu cartea de faţă, Relaciones internacionales modernas. Teoria, practica, visiones, Ernesto Pinto Bazurco Rittler contrazice cu succes scindarea de care aminteam mai sus. Prestigiosul ambasador al Republicii Peru în România trage foloasele unei foarte bune pregătiri juridice în dreptul domestic (mai ales în doctrina drepturilor omului) şi în dreptul internaţional. El a intrat devreme în diplomaţie, reprezentându-şi cu competenţă ţara în misiuni externe, mai cu seamă la Organizaţia Naţiunilor Unite din New York, unde l-a asistat îndeaproape pe Secretarul General Javier Pérez de Cuéllar. El a acumulat o experienţă bogată în câmpul diplomaţiei, pe care a însoţit-o continuu cu reflecţiile unui profesor de drept internaţional şi ale unei personalităţi aflată în contiguitate cu decizii politice de importanţă majoră. El a înţeles diplomaţia în unitate cu dreptul, pe ambele le-a considerat în contextul societăţii, din perspectiva unei viziuni ataşată profund libertăţii persoanei şi justiţiei în societate. Specializării în care şi-a dobândit competenţa şi şi-a exercitat-o şi în care a acumulat cea mai preţioasă experienţă, cea a diplomaţiei, Ernesto Pinto Bazurco Rittler i-a conferit relevanţă dezvoltându-şi devreme o viziune integratoare competitivă în lumea de astăzi.

Cartea Relaciones internacionales modernas. Teoria, practica, visiones oferă, ca urmare, cititorului, o panoramă sistematică a ceea ce constituie în zilele noastre domeniul relaÅ£iilor internaÅ£ionale ÅŸi conferă conÅ£inut profesiei celui care se dedică diplomaÅ£iei în acest spaÅ£iu. Efortul mărturisit de autor este să-l familiarizeze pe cititor, într-un limbaj accesibil, cu temele ÅŸi conceptele noi ale domeniului ÅŸi cu exemple practice recente, Å£inând de o lume care s-a schimbat profund după al doilea război mondial internaÅ£ionalizând viaÅ£a din ţările lumii la o scară nouă, fără precedent în istorie. Bunăoară, abordarea relaÅ£iilor internaÅ£ionale moderne începe, în cartea lui Ernesto Pinto Bazurco Rittler, cu precizarea „mediului înconjurător (ambiente)” compus din „fundamentul istoric”, „baza sociologică”, „teritoriu”, raporturile ÅŸi suveranitatea, iar atunci când caracterizează „sistemul internaÅ£ional actual” sunt aduse în faÅ£a cititorului datele situaÅ£iei actuale: „amplitudine, rapiditate a schimbărilor, vulnerabilitate ÅŸi complexitate”, caracter „unipolar”, „asimetria” puterii politice, expunere la circumstanÅ£e noi ÅŸi necunoscute, noile interacÅ£iuni dintre politică ÅŸi economie, o nouă urgenţă a acÅ£iunii ÅŸi multe alte aspecte proaspete ale sistemului. De aici autorul derivă „sarcina istorică” a politicii externe – a lua în considerare voinÅ£a democratic formată a poporului respectiv ÅŸi a cunoaÅŸte valorile societăţii la care se referă, punând în lucru „noi orizonturi”.

Apoi, Ernesto Pinto Bazurco Rittler lămureÅŸte relaÅ£iile dintre politica externă ÅŸi relaÅ£iile internaÅ£ionale, interesele naÅ£ionale ÅŸi reprezentativitate plecând de la observaÅ£ia multitudinii de elemente care intervin. El dă contur reprezentativităţii juridice, stabilităţii ÅŸi securităţii ÅŸi credibilităţii, ca tot atâtea repere indispensabile creditării ÅŸi confianÅ£ei între parteneri. El reafirmă „principiile” înscrise în carta OrganizaÅ£iei NaÅ£iunilor Unite ÅŸi lămureÅŸte importanÅ£a dreptului internaÅ£ional, diplomaÅ£iei ÅŸi politicii externe ca „instrumente” ale relaÅ£iilor internaÅ£ionale, care sunt puse sub exigenÅ£a unei funcÅ£ionări „armonioase”. Un vast capitol al lucrării abordează detaliat acÅ£iunea corelată a celor trei „instrumente” ÅŸi devine un excelent compendiu al variatelor iniÅ£iative pe care actorii oficiali le au la îndemână în relaÅ£iile internaÅ£ionale. Autorul evocă amănunÅ£it „factorii ÅŸi actorii nonoficiali” ai acestor relaÅ£ii (terorismul, corupÅ£ia, prestigiul, credinÅ£ele religioase, societatea civilă, sarcinile secrete etc.) într-un efort salutar de inventariere. Cu un efort similar, el descrie „ariile” majore în care se derulează relaÅ£iile internaÅ£ionale – economia, comerÅ£ul, cultura – aducând explicaÅ£ii utile privind actuala evoluÅ£ie a relaÅ£iilor internaÅ£ionale în domenii nontradiÅ£ionale, precum contextul globalizării sau politica energetică ÅŸi a resurselor naturale. Mediul înconjurător, energiile regenerabile, migraÅ£ia, drepturile omului sunt abordate cu precizie ca „arii transversale” ale relaÅ£iilor internaÅ£ionale.

Autorul lucrării Relaciones internacionales modernas. Teoria, practica, visiones ne oferă, într-un amplu capitol, o reuÅŸită panoramă a relaÅ£iilor internaÅ£ionale actuale, pe care o socoteÅŸte a fi mai complexă decât odinioară, cu oportunităţi noi. ÃŽntre timp, au avut loc transformări economice ÅŸi politice în multe ţări, încât clasificările de după al doilea război mondial s-au uzat. Ernesto Pinto Bazurco Rittler propune o nouă clasificare, conform căreia sunt „ţări eficace ÅŸi influente”, „ţări eficiente” ÅŸi „ţări infeficiente”, ÅŸi lămureÅŸte condiÅ£iile în care o Å£ară poate deveni eficientă: recunoaÅŸterea importanÅ£ei pieÅ£ei externe, crearea de condiÅ£ii de muncă demne, evitarea dezavantajării altora, lupta contra excluziunii sociale, promovând drepturile omului, cultivarea interesului comun, educaÅ£ie bine gândită.

O reuÅŸită este ÅŸi capitolul consacrat articulării, pe baza tendinÅ£elor observabile astăzi, a unei viziuni privind viitorul relaÅ£iilor internaÅ£ionale ÅŸi mai ales stabilirii unei „strategii de viitor”. Aceasta include opÅ£iuni precum „stabilirea de obiective comune pe termen mediu (până în 2020)”, stimularea formulării de propuneri în acest sens, stabilirea de obiective specifice în cadrul juridic ÅŸi al mecanismelor de implementare asumate, asigurarea securităţii ÅŸi cultivarea încrederii reciproce, inclusiv pe plan militar, coordonarea organizaÅ£iilor regionale, promovarea dreptului internaÅ£ional, diplomaÅ£ie în serviciul utilizării optime a resurselor umane ÅŸi a experienÅ£elor disponibile.

AÅŸa cum arătam mai devreme, Ernesto Pinto Bazurco Rittler nu numai că stăpâneÅŸte cu precizie cunoÅŸtinÅ£ele de drept public, nu numai că pune în lucru cu pricepere o viziune sistematică asupra relaÅ£iilor internaÅ£ionale, nu numai să dispune de experienţă relevantă ca diplomat, dar are capacitatea destul de rară de a aborda metodic un caz ÅŸi de a extrage semnificaÅ£ii conceptuale dintr-un caz. El a fost actor al situaÅ£iei de la Ambasada Peruului de la Havana, în 1980, când mulÅ£i cubanezi căutau azilul ÅŸi s-u refugiat în ambasadă, iar regimul cubanez a dispus invazia acesteia. Această situaÅ£ie autorul o ia ca exemplu al nevoii de combinare a competenÅ£ei, experienÅ£ei ÅŸi viziunii în relaÅ£iile internaÅ£ionale, de punere în legătură a unor cunoÅŸtinÅ£e din domenii multiple (drept, istorie, diplomaÅ£ie, arta argumentării etc.). Concluzia sa este edificatoare: „diplomaÅ£ia nu se limitează la o relaÅ£ie oficială între guverne”.